Eu si credinta
Urmeaza un interviu imaginar.
==========================
Cineva: Esti o persoana credincioasa?
Eu, cu sictir: Da, cred in ideile mele.
Cineva, pentru ca nu ma cunoaste: Esti crestin?
Eu, intrigat: Eu nu caut raspunsuri nici in zei, nici numere, nici zodii. Nu sunt crestin pentru ca nu cred in povesti. Povestile sunt frumoase, au o morala, dar asta nu ma face sa cred in Harap-Alb.
Biblia este totusi o carte complexa, buna de citit pentru toata lumea. Indiferent daca o iei ca pe o metafora sau ca pe o poveste sau ca pe un adevar incontestabil, poti sa iti dai seama de valoarea ei. Pe Iisus il respect, dar nu cred in invierea lui.
Cineva, ca boul: Dar ai fost botezat la nastere, deci esti crestin!
Eu: Nici tu nu esti atat de destept cat si-au dorit parintii tai cand te-au facut.
Cineva: Atunci, daca nu esti crestin esti ateu? (logica de balta)
Eu: Daca a fi ateu inseamna a nu crede in zei, dumnezei, draci, ingeri, sfinti, rai, iad, spirite, viata de apoi, minuni, atunci sunt ateu. Daca a fi ateu inseana a nu crede in nimic, atunci nu sunt ateu. Nu simt nevoia sa ma aflu intr-o categorie si nu conteaza daca ma numesc sau nu ateu.
Cineva: Ai la status primul “adevar” din religia hindusa. Esti hindus?
Eu: Oarecum. Fara sa vreau neaparat si fara sa imi fi propus asta. Nu cred in zeii lor, in schimb filozofia hindusilor se potriveste izbitor cu modul in care vad eu lumea. Fara sa fi avut vreodata contact cu vreun hindus sau cu vreun text hindus, am ajuns la aceleasi idei.
Cineva: Care este principiul de baza pe care il urmezi?
Eu: Sunt multe. Nu le am notate undeva. Uite unul: “Nu vorbi despre infinit celor care nu judeca decat atat cat vad cu ochii.”
S-a lansat presainblugi.com :)
Dupa multe schimbari neasteptate de situatie, ne vedem in sfarsit pe internet, gata sa-l infruntam pe GOGU (aka google) si sa iesim in fata. Cititi presainblugi.com 
Dreptul la moarte
“[...] avea de ales sa moara sau sa sufere si sa moara.” spune sotia lui Craig Ewert, primul om care a fost filmat in timp ce s-a sinucis, asistat de un medic de la o clinica din Elvetia. Suferea de o boala care i-a paralizat corpul, iar medicii i-au spus ca mai are 4-5 ani de trait. Acest om m-a impresionat enorm si familia lui la fel, sunt oameni care au inteles ca moartea lui Craig este cea mai buna solutie.
Vorbim despre un drept pe care oamenii nu il au inca. Vorbim despre o lume in care homosexualii se pot casatori si pot avea copii, dar in care oamenii care ajung in situatia in care viata lor nu mai are rost nu pot alege sa puna capat suferintei intr-un mod civilizat si fara durere. In majoritatea statelor (cu exceptia Elvetiei), sinuciderea asistata este considerata crima, iar cei care ii ajuta pe bolnavi pot fi condamnati la inchisoare.
Religia condamna sinuciderea si societatea la fel. Cei care isi pun capat zilelor “renunta la darul dat de Dumnezeu”, acest lucru fiind considerat unul dintre cele mai grave pacate. Ce minti inguste !
Cu cateva luni in urma am discutat pe acelasi subiect cu Gyeorg. “Daca se va intampla sa am vreodata un accident, sau sa sufar de vreo boala, sau sa fiu prea batran si sa nu ma mai pot descurca de unul singur, ma voi sinucide”. Mi-a fost foarte usor atunci sa spun asta, dar dupa ce am vazut clipul de mai sus mi-am dat seama ca nu e asa usor sa alegi sa mori. Se citeste pe fata lui Craig regretul si dorinta de a mai trai… sau teama de moarte. A fost insa destul de puternic sa duca totul pana la capat. Il respect si il admir pentru asta si sper ca gestul lui sa aiba un impact cat mai mare asupra societatii. A renunta la 4-5 din viata pentru a nu-ti chinui familia si pe tine insuti este oare cel mai mare pacat? ma indoiesc …
Multi vor spune ca a te sinucide e un act de lasitate, dar eu cred ca iti trebuie un curaj enorm sa poti lua o asemenea decizie. Craig Ewert merita tot respectul. Sa se odihneasca in pace …
“We all deserve right to die with dignity”
Citeste mai mult pe pagina cotidianului The Sun:
http://www.thesun.co.uk/sol/homepage/news/columnists/lorraine_kelly/article2033942.ece
http://www.thesun.co.uk/sol/homepage/news/article2026116.ece
Ce vreau de la 2009
Un fel de scrisoare pt Mosu’ :
1. CHITARA
2. cateva zile la Sighisoara
3. mai multe zile la Brasov si mai multe la mare
4. sa-mi fac mai multi prieteni
5. sa primesc/ofer in medie 10 imbratisari/zi
6. sa ucid un poponar
7. sa-mi refac media la mate
8. sa slabesc 10 kg
9. sa fac site-ul clasei
.. si lista se va imbogati pe parcurs
Idiot in librarie
Precizez de la inceput ca idiotul sunt eu 
Mi se intampla destul de rar sa ma aflu in situatii de rahat, dar si cand se intampla ma fac de cacao rau de tot. Asa si azi … Simt inca nevoia sa imi pun o punga in cap sa nu mi se vada figura.
Pentru cei care nu ma cunosc fac prezentarile de la inceput . “Trupa” se refera la colegii mei (Silviu, Daniel, Kaligula si Darius). Simina imi este amica si colega. “Luceafarul” e libraria de langa liceul unde invat.
S-a intamplat dupa ore .. m-am dus cu trupa la librarie langa liceu sa vedem daca au mai adus manuale, ca asa ne-au promis. Ne holbam la carti, vad ca au manualul de istorie, o vad si pe Simina care intamplator se afla in acelasi loc, iar ma holbez la carti .. Negociez ceva cu Darius, mai intreb colegii ce-au mai gasit, lumea cauta, rascoleste, eu ma uit in gol ca nu stiu nici editurile si nici cum arata cartile si de’asta nu ma duc niciodata singur sa imi cumpar carti. Si pe langa asta ma apuca fluieratul cand trebuie sa caut o anume carte intr-un maldar de altele care seamana toate intre ele … In fine, ma duc s-o intreb pe Simina sa vad ce-a gasit ea. Era la doi pasi de noi asa ca n-am avut ocazia sa studiez persoana catre care ma indreptam.
Bai si eram atat de convins ca e Simina … si ma mai apuca si gesturile prietenesti si-o strang de umeri (chestia aia ca un semi-hug din lateral). Mi s-a parut mie ca parca are umerii cam lati, dar n-am dat atentie … Ma uitam la cartea pe care o tinea in mana, n-aveam nici un stres .. “Ce-ai gasit, Simina, ti-ai mai luat ceva? Inafara de’asta de istorie …” Nu imi raspunde, eu ma uitam in continuare la imaginile din cartea aia (cred ca era ceva de colorat, ca avea si ceva schite… in fine , nimic neobisnuit , stiam ca are o sora mai mica) Bai si ma apuca rasul, da’ un ras dinala prost, nu stiu ce vazusem in desenele alea … “Muhaha! ce carte …” si ea tot nu zice nimic. Atunci m-am intors spre ea si-am inlemnit. M-am inecat cand i-am vazut privirea aia ciudata a oamenilor mai mici de statura dar care te face sa te simti minuscul si vinovat. N-a zis nimic, dar am inteles mesajul … un fel de “Bah, tu ori esti bou de 2 ori si faci misto de mine, ori esti bou si chior in acelasi timp?” M-am pleznit cu mana peste gura si printre degete, ca un copil vinovat, i-am zis ca imi pare rau, am confundat persoana. Doamne cat de umilitor! si unde mai pui ca nu era chiar asa de tanara, avea in jur de 30 … Si nemernicii astia se uitau la mine si se cracanau de ras .. vai de capul meu, m-am ascuns dupa primul raft ca un copil mic si dobitoc dupa fusta masii. Da’ ce semana cu Simina! aceeasi statura, aceeasi coloare si lungime a parului …
Am iesit repede din librarie … sa caut un loc unde sa imi ascund fata. Ce vita sunt !
Directa de “dreapta”
Sa luam ca studiu de caz un moment “inedit“, care m-a facut sa imi pun intrebari serioase cu privire la integritatea speciei umane. Locatie : tramvaiul 32. Momentul : 29 sep 2008 , in jur de ora 14:00 , cand ma intorceam de la scoala . Protagonisti : doua exemplare magnifice din rasa “haules-baules” , cam de vreo 20 ani , usor de remarcat dupa tenul bronzat , figurile de intelectuali si telefoane mobile de ultima generatie pe care le aveau in dotare. Unul dintre ei suna pe cineva , probabil tot un “haules-baules” . Acum incepe tot parfumul :
((cel cu telefonul asteapta raspuns))
“Ce’aci bah? ((face o pauza scurta)) Te malachinezi cu Dorina?
((pauza putin mai lunga)) … Malachineaza-te! “
((mai sta putin , dupa care continua cu ingrijorare))
“Sa moara toata familia mea daca stiu de ce te-ai insurat!“
((celalalt isi arata magnificul zambet, cu un aer de ironie))
“Bah sa mori in cancer , hai sa ne lasam toti trei nevestele si sa …“
((pe fata lui se citeste tulburarea . celuilalt ii sclipesc ochii – geniala idee))
Mai mult nu mi-a fost sortit sa indur , pentru ca cei doi au coborat din tramvai . Mi-a fost de-ajuns sa aflu ca pe lumea asta exista cel putin o persoana (vorba vine) care se “malachineaza”. In momentul ala eram in stare sa bat pe oricine care mi-ar fi vorbit despre egalitatea intre oameni , despre toleranta si alte rahaturi de-astea . CUM sa fiu eu egal cu excrementul ala ? CUM ? Daca cineva se simte egal cu asa ceva , pot sa-i spun de-acuma ca mi-e mila de el/ea. Principii umaniste ? Scuzati-ma .. poate veti crede ca sunt rasist sau cine stie ce … Nu sunt rasisit , dar din oamenii astia as face foc de tabara , i-as fierbe in smoala la foc domol , i-as da prin masina de tocat , etc . Asta pentru ca fiecare cuvant pe care l-a rostit paduchele ala m-a lovit ca un pumn in figura , fara nici un pic de mila . Pura lui existenta in preajma mea am simtit-o ca pe un bici , 100 lovituri / secunda , pentru ca nu puteam sa merg la el, sa-i bag mana in gat si sa i-l sucesc o data pt totdeauna. Umanitate ? Egalitate ? sa ne mai gandim putin …
Momentul nu e deloc inedit , pentru ca de cand sunt in Bucuresti am parte de momente similare zilnic . Poate ca pe multi dintre voi prezenta unor specimene inferioare in jurul vostru va face sa simtiti o oarecare satisfactie, poate va amuza, poate sentimentul de superioritate va alimenteaza mandria . Pe mine unul ma face sa imi fie sila ca sunt om , sa imi fie greata ca respir acelasi aer , ca impart acelasi tramvai si ca am aceleasi drepturi (sau nu) cu astfel de scarbosenie . Mi-e sila , mi-e sila , mi-e sila !
Egalitate ? sa fim seriosi …
Trecand peste toate astea , pot spune ca le “datorez” ceva … Sunt un om care traieste din sentimente , ura este un sentiment aproape perfect . O simt in mine si arde cu toata puterea fiintei mele . Le datorez, asadar, iadul care a luat nastere in pieptul meu .
Sa ne fie cu iertare …
